vineri, 26 iulie 2013

20130727

Joia viitoare voi pleca din Bucureşti. Prieteni dragi m-au invitat, mai întâi la Folk you în Vama veche (se pare că va fi ultima ediţie), de pe 1 pe 5 august, iar apoi, pentru al doilea an la rând, la Artmania în Sibiu, de pe 7 până pe 10. În ambele cazuri, vorbim de perioadele cele mai aglomerate; aceste festivaluri marchează vârful de sezon turistic.

Sunt momente în care îmi doresc ca orele până la plecare să treacă cât mai repede cu putinţă, dar, în general, încerc să mă concentrez asupra a ceea ce am de făcut până atunci şi să profit cât se poate de zilele rămase. Timpul trece oricum prea repede, ca un fum.

Este ironic, cumva - atât în Vamă, cât şi la Sibiu, voi ocupa de unul singur o cameră cu paturi twin, în acele câteva zile din an în care sute, dacă nu mii de persoane, încearcă să găsească un loc în care să îşi plece capul în cele două locuri. Am încercat să conving prieteni să vină, fără izbândă, şi mărturisesc că regret. E singurul lucru care îmi umbreşte bucuria de a avea aceste zile libere - faptul de a petrece singur momente atât de frumoase. Well, more for me. Poate e mai bine aşa.

Nu aştept mare lucru: dincolo de muzică, îmi doresc să prind un răsărit de soare, alergând dimineaţa la malul mării; să vorbesc despre interculturalitate şi Elveţia cu prietenul meu din Geneva (combătându-ne, pe poziţii contradictorii), şi să vizitez din nou, de data aceasta cu carneţelul la mine, Brukenthalul din Sibiu. Orice altceva e un plus.

Când mă voi întoarce, nu voi mai fi acelaşi.

marți, 9 iulie 2013

20130710

Anul acesta am început sezonul de jogging mult mai devreme decât de obicei. În mod normal, de când am început să alerg, acum vreo treisprezece ani, aşteptam să se instaleze vara aşa cum trebuie, şi prima ieşire în parc pentru a alerga avea loc în general în luna iunie. De data asta, am început în aprilie. Presupun că m-am abătut atât de mult de la regula stabilită pentru că, acum câteva luni, aş fi făcut de fapt orice, numai să uit câteva minute cel puţin ce se întâmplă în jurul meu.

Am schimbat câteva lucruri în felul în care alerg. În primul rând, am schimbat ora - acum alerg mult mai târziu. Am mărit distanţa alergată, am mărit viteza şi am combinat în prima lună reprizele de jogging cu reprize de fitness şi înot. Interesant însă, niciodată viteza de alergare sau distanţa parcursă nu m-au interesat atât de puţin ca acum. De fapt, singura regulă pe care încerc să o urmez este să alerg în aşa fel încât programul zilei următoare să nu fie afectat în vreun fel.

În condiţiile astea, puţin paradoxal, luna trecută am participat la prima competiţie sportivă din viaţa mea de adult şi am obţinut, în mod cu totul neaşteptat, prima medalie : bronz, în proba de semimaraton ştafetă, în cadrul Corporate Games. Am alergat cei cinci kilometri de poteci îmbibate de noroi şi bălţi prin pădurea Băneasa în douăzeci de minute. A fost pentru prima dată când am alergat pe o altă suprafaţă decât asfaltul. Ca pregătire pentru concurs, printre alte lucruri, atunci când încă nu ştiam dacă voi concura individual sau în proba de echipă, am alergat cei 21,098 km de unul singur.

Dincolo de tot ceea ce am învăţat, dincolo de faptul că am traversat astfel puţin mai uşor o perioadă care m-a zguduit alminteri precum un avion în picaj, am luat hotărârea să îmi iau inima în dinţi şi să particip, cu următoarea ocazie, la primul meu semimaraton.

Cu bine,