20111212

Discutam ieri cu un prieten plecat pe o perioadă îndelungată în străinătate.

Îmi spunea candid, în timp ce eu paralizam, citind, pe partea cealaltă a cablului de internet : "Lumea s-a săturat de democraţie. Toţi au ajuns aici să îi vadă numai părţile proaste, şi o situaţie precum cea de acum 70 de ani nu mai ţine de domeniul fantasticului".

Chiar că nu. Şi uite aşa descoperim că ne aflăm tot în comuna primitivă, dar îmbrăcaţi ceva mai pretenţios. 35,000 de ani (cel puţin) au trecut peste noi degeaba (de la omul de Neanderthal la homo sapiens sapiens. Sapiens din părţi). Am evoluat de la blănuri naturale la boarfe sintetice, şi de la peşteri la cutii de chibrituri - numite somptuos apartamente. Halal evoluţie.

Cât de bine m-am simţit după discuţia respectivă, când am aflat de schimbarea condiţiilor pentru a putea demonstra - ştiaţi că Occupy Romania a fost oprită puţin cam samavolnic de jandarmi zilele astea, nu ? - prefer să ţin numai pentru mine.

Soluţiile pentru situaţia în care am fost băgaţi în ultimii ani nu ţin de o formă de protest, ci de muncă multă şi de exemplu personal. Nu cu proteste se iese din situaţia în care suntem, ci cu jertfă şi, exclusiv, cu exemplu personal. Dar în momentul în care dreptul meu la protest este îngrădit (iar modelul democratic la României post-revoluţionare este din nou pus la index de ultimele fapte de pe tărâmul nostru politic), nu mă pot abţine să nu îmi exprim îngrijorarea legitimă.

E pentru prima dată în două decenii când mă gândesc foarte, foarte serios, şi foarte trist, la emigrare. Mă consider înfrânt.

Cu drag,