20111126

Mi-am dat seama că am început să văd oamenii puţin altfel în ultimul timp.

Recent am fost din nou la frizer - un lucru banal, în fond. Doar că frizerul meu e unul din acei oameni - acei oameni care mă recunosc după câteva luni; asta în condiţiile în care, spre deosebire de mine, el are de-a face cu zeci de oameni pe zi. Nu despre asta vreau însă să scriu.

Am descoperit că omul are încă vreo două slujbe în plus, pe lângă cea de frizer, care de fapt e un job secundar. Mai are şi ore pe la o şcoală, şi în plus se mai ocupă şi de asigurări. Pe lângă asta, are un obicei care îmi place: de fiecare dată când reţine ceva interesant din ce îi spun, îmi cere sursa şi o notează în carneţel. Şi uite-aşa am ajuns să discut cu el, după vreo câteva vizite, despre teoriile lui Ştefan Zeletin sau despre afirmaţiile lui Bogdan Murgescu, de exemplu, despre bănci, asigurări, creditare şi despre economie în general.

Ideea acestui post este că am început să văd oamenii prin prisma elementelor de gândire antreprenorială, şi aş spune că asta vine după mai multe etape, dacă stau să mă gândesc puţin. La început vedeam oamenii prin prisma unui copil, apoi am învăţat să îi văd în funcţie de cum încercau să apară în ochii societăţii, coroborat cu comportamentul lor social şi financiar. Asta se întâmpla când lucram la firma mamei, acum douăzeci, cincisprezece, unsprezece ani. Am învăţat economia după tejghea: stăteam multe ore cu sora mea şi făceam pronosticuri despre comportamentul celor care ne treceau prin faţă. Am ajuns să ne pricepem destul de bine, şi am avut parte de multe duşuri reci.

Acum, am ajuns să evaluez oamenii în funcţie de unde vor să ajungă, de cum se descurcă, dacă sunt cinstiţi sau nu, dacă vor să îşi îmbunătăţească starea fără a deveni aroganţi, şi cât de mult sunt dispuşi să muncească pentru asta - adică acele lucruri care se văd mai puţin pe termen scurt, dar sunt covârşitoare ca importanţă pe termen mediu şi lung. Am început să mă văd şi pe mine aşa, şi am înţeles cam pe unde sunt şi cât de multe mai am de făcut.

Pentru a vedea cum o duce majoritatea noastră în privinţa asta, e suficient să aruncăm puţin ochii pe fereastră.... Mie mi-a prins bine vizita făcută recent în Ardeal - încă un duş rece, din păcate: am văzut ce înseamnă când oamenii se gândesc exclusiv la lucrurile materiale. Iar veştile proaste se înmulţesc. Şi totuşi, sunt şi destui oameni care ştiu unde vor să ajungă şi muncesc pentru asta de le sar capacele, numai că acest lucru se vede mai greu.

Iar acum, mă întorc la cafea şi dulceţuri. Un week-end plăcut.

Cu drag,