20120525

Am avut un mic şoc săptămâna trecută. Cauzat de o experienţă mai degrabă suprarealistă, căreia încerc să nu îi acord prea multă importanţă.

Mă grăbeam spre serviciu, eram pe unul din bulevardele aglomerate din centru şi trebuia să mă mişc repede ca să nu ajung cu întârziere. Tocmai traversasem strada; eram pe trotuar şi făceam paşi mari şi grăbiţi. O doamnă în vârstă de aproximativ cincizeci de ani, dupa cum am putut estima, îmbrăcată elegant, se străduia să meargă mai repede decât mine şi să îmi taie calea.

M-am mirat dar, cum timpul mă presa, nu am dat importanţă şi am accelerat mai departe spre locul de muncă. Doamna respectivă, tot încercând să rămână înaintea mea şi să îmi taie calea. La următoarea trecere de pietoni, femeia pur şi simplu s-a izbit de mine - eram pe mijlocul bulevardului - nu a spus nimic (eu mi-am cerut scuze), a zâmbit şi a început să facă, agale, cale întoarsă.

Cred că am început să nu mai înţeleg oamenii din jur, în anumite momente / situaţii. De fapt, are vreun sens să încerc să înţeleg aşa ceva, e ceva de înţeles aici ? Pur şi simplu, unii oameni înţeapă cu seringi călătorii în tramvaie, iar alţii se ciocnesc de ceilalţi pietoni în mijlocul drumurilor, în timp ce majoritatea şoferilor se abrutizează fără sens în traficul din ce în ce mai haotic din oraş şi mare parte a concetăţenilor noştri îşi risipeşte viaţa în faţa televizorului.