20131223

Am petrecut ultimul timp plonjând în oceanul vieții reale. Nu regret. Era însă mai bine, poate, să scriu mai des. Poate nu. Simțeam anul trecut, și acum cred acest lucru mai mult decât atunci, că viața este prea scurtă pentru a o petrece în fața unui monitor. Cele întâmplate anul acesta au ținut să îmi dea dreptate.

În acest moment, încerc să fac în așa fel încât cel mai important aspect al existenței mele să fie faptul de a fi alături de - și dacă se poate împreună cu - cei apropiați. Este foarte greu. Nu reușesc adesea să comunic ceea ce trebuie, sunt nevoit să renunț în alte situații la obiectivele asumate, distanța fizică îmi răpește prieteni dragi, nemaipunând la socoteală omniprezentele probleme de sănătate. Însă e OK, sunt împăcat, am primit atât de mult înapoi.

Orașul se pregătește de sărbătoare, cu toate că mi se pare evident cât de greu a devenit să trăiești aici. Mi se strânge inima de fiecare dată când trec prin piață, în drum spre metrou, sau când aștept la casă în hipermarket; cu toate acestea, oamenii se străduiesc să sărbătorească. Dincolo de toate exagerările, cred că era mai rău fără... Fără sărbătoare și fără timpul sacru al sărbătorii.

Ascult colinde, încerc să aranjez pe cât se poate casa și să mă odihnesc după o lună foarte, foarte obositoare. Nu vreau decât să stau liniștit și să îmi trag sufletul, cu vin fiert și scorțișoară, castane coapte și colindători în ușa casei mele. Nu cer nimic mai mult.


Crăciun fericit.