20111113

În trei locuri de pe lumea asta sunt acasă, şi nu vreau să ierarhizez, pentru că mi se pare nepotrivit : Bistriţa,  Timişoara şi Bucureşti. Dacă stau şi mă gândesc, cred că asta are o legătură indirectă cu familia mea extinsă.

Acum o săptămână am primit un telefon de la unchiul G., care urma să vină în Bucureşti şi să petreacă 48 de ore aici. Dar nu despre el vreau să vorbesc, el este numai pretextul.

Seara, ne-am întâlnit în oraş, în centrul vechi, cu T., mentorul lui spiritual. O persoană fascinantă, de la care chiar ai ce învăţa. Cetăţean român de etnie germană, multimilionar (în euro) şi de o simplitate cuceritoare, peste 60 de ani, acest om a fugit din România comunistă acum patruzeci de ani. A făcut carieră (şi avere) în Vest, imediat după Revoluţie a venit în ţară să ajute la schimbare şi timp de douăzeci de ani s-a luptat pentru asta, punând ideea României mai presus de orice.

Mi-a spus că vede viitorul ţării foarte negru, sugrumat de grupurile de interese care controlează ţara, şi nu înţelegea de ce eu sunt atât de optimist. I-am explicat de ce cred că lucrurile vor merge mai bine, iar replica lui a fost: "Pentru ca România să reuşească, e nevoie nu doar de oameni conştienţi şi bine intenţionaţi, aşa cum eşti tu. Permite-mi să îţi spun că eşti naiv: pentru o schimbare reală e nevoie de oameni puternici, inclusiv financiar, şi cu viziune. Faptul că vrei să schimbi lucrurile în bine, faptul că ştii ce se petrece şi ce s-a petrecut în trecutul recent, e lăudabil, este o condiţie necesară, dar nu suficientă. Mulţi români, şi mulţi români puternici, pe deasupra, vor ca lucrurile să rămână exact aşa cum sunt acum".

Mi-a mai spus un lucru care mi-a dat de gândit: "Pe teren strict economic, capitalismul românesc nu are cum reuşi în lipsa inovaţiei. Inovaţia nu e un cuvânt gol; ea generează un capitalism veridic, iar absenţa ei unul de imitaţie. Judecă tu ce e acum la noi, cu averi făcute din trafic de cafea şi blugi sau din contracte cu statul, apreciază cât de adecvat şi benefic e, şi încearcă să-ţi imaginezi consecinţele".

Iată aşadar o dilemă: dacă stăm o clipă să evaluăm, suntem mai bogaţi sau mai săraci decât acum douăzeci de ani? Cum e distribuită avuţia în România? Şi iar: câţi dintre românii cu stare vor ca lucrurile să se schimbe în bine în România? Să se schimbe cu adevărat, mă refer?