De când trăiesc singur, am prins obiceiuri ciudate. Îmi gătesc, îmi spăl hainele, ba mai şi fac curat prin casă din când în când... Obiceiuri de burlac, ce să mai :)
Un alt lucru pe care nu îl făceam înainte este să am grijă de plante. Luna trecută, am avut o senzaţie cu totul nouă atunci când, urmând să plec în concediu, m-am întrebat într-o doară: "Bine, plec; şi ce fac cu plantele?"
Astăzi, având grijă de ficus şi de trandafirul meu japonez (e înflorit mai tot timpul - o adevărată splendoare), mi-am dat seama ce iubesc la plantele astea şi nu ştiam până azi, în mod conştient, că iubesc: sunt mult mai fragile decât oamenii, fizic vorbind, dar mult mai puternice. Se agaţă de viaţă cu o energie incredibilă şi folosesc fiecare picătură de apă, lumină şi căldură pe care o prind. De asta îmi sunt atât de dragi.
Şi lucrul acesta îmi dă de gândit.
Cu drag,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu