Mă gândesc la cuvintele lui Ghirlandaio, adaptate după sentinţa lui Marţial:
ARS VTINAM MORES
ANIMVM QVE EFFINGERE
POSSES PVLCHRIOR IN TER
RIS NVLLATABELLA FORET
RIS NVLLATABELLA FORET
Dacă arta ar putea reproduce sufletul şi caracterul, nu se va găsi în toată lumea o pictură mai frumoasă.
(Domenico Ghirlandaio, Giovanna degli Albizzi Tornabuoni)
Mă tot uit la portret, am o reproducere în dimensiuni naturale cumpărată la Thyssen şi îmi e de ajuns. Exprimă atât de multă frumuseţe. Am nevoie de asta, ca un deşert însetat de ape; mărturisesc că nu reuşesc să văd frumuseţe în jur, în ultimul timp.
Cu drag,
Vreau de ceva vreme sa scriu asta: eu cred ca avem frumusete in jur. Uneori insa privirea este intunecata de tristete si dezamagire si cautam frumusetea numai in lucrurile dupa care tanjim.
RăspundețiȘtergerePoate ca frumusetea se descopera atunci cand acceptam sa traim in ciuda unui suflet frant sau poate fiecare din noi este dator sa lase o faramita de frumos pe unde trece. Astfel ar fi mai usor de gasit de altii sau de noi atunci cand ne intoarcem pe acelasi drum.
@Anonim:
RăspundețiȘtergeremulţumesc pentru comentariu. Şi pentru că ai ţinut să îl împărtăşeşti după atât de mult timp.
Sunt de acord că frumuseţea există în jur, şi nu cred că frumuseţea este greu de găsit, dimpotrivă. Eu cred de fapt că frumuseţea există peste tot, pentru că frumuseţea este legată de viaţă, de existenţă şi sens. Tocmai în ideea asta poţi înţelege ceea ce am scris în postare, interpretând inclusiv în direcţie inversă:
Nu văd frumuseţe atunci când nu pot desprinde un sens. Şi nu prea mai reuşesc să desprind sensuri de când m-am întors din Madrid - ceea ce nu constituie o legătură cauzală, ci o pură coincidenţă cronologică.
Da, avem nevoie de un sens. Ma tot gandesc insa, in ultima vreme, daca il gasim privind inspre noi sau mai degraba am putea sa-l cautam in afara noastra? Eu nu prea l-am gasit meditand, desi am incercat cu inversunare. Poate ca il voi gasi in planurile zilnice, aparent neinsemnate, ale altora care ar putea avea nevoie de mine. Scopul ar fi sa dai ceva altora, ceva care nu e persiabil: un gand, o viziune, o amintire, un zambet. Un lucru maret si solid se construieste din bucati mici asezate cu grija. E doar o parere... Din pacate nu detin reteta sensului vietii. Sau din fericire... Poate chiar cautarea e un sens.
RăspundețiȘtergere@Anonim:
RăspundețiȘtergeremulţumesc pentru comentariu.
Well, cred sincer că orice discuţie despre sens este foarte dificilă. De aceea nu voi spune decât că, din punctul meu de vedere, sensul nu poate fi găsit exclusiv în noi înşine, el trebuie căutat în ceilalţi, în cei din jur - cum spune Mântuitorul, în "aproapele".
Însă nici nu cred că poţi ajunge la sens fără introspecţie şi fără întoarcere spre tine însuţi. De multe ori neglijez asta, iar apoi mă simt pierdut.
Cele scrise mai sus sunt doar punctul meu de vedere. Certitudinea mea, legată de acesta, este că fără sens nu există frumuseţe.